Tuesday, July 8, 2008

Thursday, July 3, 2008

ummm...

Acum, Mihai:

Conform instructiunilor tale:


1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine. Foundations XML for Flash.
2. Deschide-o la pagina 123. Pagina goala, pe cuvant!
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază. ummm....
4. Postează pe blog textul urmatoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni. "multi de:
&nbsp"?
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau ?intelectuală?. ah, la naiba, stendhal era the second closest!
6. Dă leapşa mai departe la alţi 6 prieteni. ummm...

Wednesday, October 24, 2007

-less

Ce-mi bucura diminetile (am zis ca-s treaza de la 5.00 AM?) pe langa dragul meu Laur si cafeaua Folders care nu-i buna decat daca scapi prea multa in cafetiera, e melodia asta de la Feist, 1234.

1234- Feist


Dar sa va zic cum a fost interviul de ieri. In primul rand va zic ca am avut dreptate. Sunt intr-o baza de date, tot job-less. Poza tot n-am pus-o in CV. I’m a chicken! Plus ca cica am moaca de minor. Si apropo de asta, in America daca NU ai 18 ani, nu poti cumpara tigari si daca NU ai 21 de ani n-ai ce cauta in baruri - pe bune, te dau afara. Varsta se demonstreza cu ID-ul sau pasaportul. Nu-l ai, stai cuminte si nu incerci sa convingi un vanzator ca nu ai 16 ani, e inutil – testat de mine. Ramasi de vreo doua ori smoke-less si dati afara de barmani, ne-am facut ID-uri de Oregon, ca sa nu mai indoim pasapoartele, ca stiti voi cat dureaza sa-ti faci unul nou.
Sa nu uitam insa ca Laur nu e major aici, deci nem’ alcool pentru el, decat daca cumpar Eu (cu ID-ul) … sau John (fara ID, nu intrebati).
Azi ies sa fac niste poze. Aici e toamna in toata regula. Ploua mult. Dar e misto ca astia nu si-au taiat copacii si sunt frunze uscate pe jos. Haide ca fug repede sa nu le stranga careva, pentru ca da, si pe alea le strang, ca sa fie curat.
P.S.Am decis sa mut blog-ul de pe blog.com pe blogger.com pentru ca era un calvar sa faci vreo modificare pe-acolo.

Tuesday, October 23, 2007

Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!

Si-uite-asa dragii mei se facu luni dimineata si eu azi noapte iarasi n-am dormit. Am racit atat de rau ca de cum punem capu-n perna nu mai putem respira iar sportul intorsului de pe-o parte pe alta ma lasa si fara respiratia pe o nara. Asa ca m-am dat pe seriale, alt sport de-al meu favorit cu o farfurie intreaga de clatite facute de sotul meu rabdator (poate sa le si intoarca aruncandu-le in aer, ca sa vezi dispozitie genetica de bucatar ce are in sange) 5 episoade - bifat!.

In ultimele doua saptamani, invariabil duminica noapte, am decis sa ne “refacem” programul de somn si n-am dormit - ca astia ca noi care nu lucreza, nu ne putem trezi si noi ca si clasa muncitoare pe la sase - sapte inainte sa se umple autostrazile. Trebuie sa ne trezim mai devreme, si desi e dorinta, nu-i putere, nene, ca patul gonflabil care mi-a rupt spatele in primele zile de uzare s-o fi desumflat sau ceva si s-a facut prea confortabil in timp.

Dupa trezire urmeaza: tigara, cafeaua (daca a mai ramas de la John), omleta/ochiuri + paine daca a mai ramas de pe seara , daca nu, ketchup din abundenta, apoi urmeaza “maratonul” aplicatiilor pentru joburi. Mai intai craigslist, apoi monster, apoi careerbuilder. Apoi asteptam. Suna doi-trei pe saptamana - pe Laur (off course). Eu insa- doua zile stau si fac CV Beton. Aplic. Nimic. Zice unul: pai esti overqualified pentru receptionist/office assistant/ plimbat hartii si raspuns la telefon. Zic ok. Tai din CV. Primesc un telefon. Maine am interviu. Dar nu la o firma care vrea pe cineva sa raspunda la telefon, ci la o firma de recruiting. Deci, maine tot n-am job. Nu disper. Inca. Ultima solutie. Pun o poza cu mine in CV. Poa’ sa fie corny pan la cer si-napoi, m-am decis: imi arat coltii intr-o poza si gata. Vorba aia, “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!”, zic si eu angajatorilor, ca Lapusneanu boierilor.

Dar gata cu joburile ca se vede ca nu m-am prins ce si cum inca. Sa va zic de Portland. Portland-ul e mare. Are rau ce-l strabate de la nord la sud (suna ca la geografie, mai ca acolo zicea suprafata, nu zicea sec, ca-i mare), MAX (metrou usor cu care americanii se ambaleaza) si-ii verde si curat. Apropo de curatenie. E un paradox la mijloc, sau nu ne-am prins noi de ceva. Desi suntem in buricul orasului si vrem sa aruncam si noi un ambalaj de snickers, nem’ cos de gunoi.; pe strada e curat, nu tu hartii, nu tu nimic. Ia sa te vad, care stie? – ca noi am bagat ambalajul in buzunar si l-am dus acasa. Asa o face toata lumea?

De oameni, zic cum zice John: Laid Back. Politetea ma inconjoara din toate partile. Is tare si fara job, Ha!

*John is our roommate. In the eventuality that he stumbles upon this blog, I would like to tell him that he is a great roommate and that I did not trash talked him in Romanian. Nor English.

…. And I’m sorry I burned the counter!